RO

N-am să uit niciodată seara aia de noiembrie. Ploua mocănește peste Brașov, iar eu stăteam în mașină

În fiecare dimineață, pe la cinci și jumătate, deschid chioșcul de flori din stația de tramvai de la

Și-a șters mâinile de prosop, a traversat holul și s-a uitat prin vizor. Inima i s-a strâns scurt, doar

— Ai dat două sute patruzeci și șapte de lei pe ghetuțele Anei? Ți-ai pierdut mințile? M-am întors atât

Am recitit invitația de trei ori, cu degetele amorțite pe cartonul lucios. Scria *Andrei și Camelia*

Am ajuns la vechea hală industrială când beculeţele încă se stingeau în vitrină. Era o dimineaţă de octombrie

N-aș fi crezut niciodată că la șaizeci și cinci de ani o să cresc din nou trei copii mici. Fiica mea

Am găsit rochia din întâmplare. Intrasem în magazinul acela mare din centru, lângă Universitate, fără

Am strâns cheia în palmă și am închis ochii. Fierul rece mi se potrivea perfect în căușul mâinii, ca

Vântul bătea în rafale deasupra cheilor, iar podul metalic vibra sub pași ca o coardă ruginită.