RO
017
Calul care știa mai multe decât noi
Tot satul știa că Furtună e sufletul hergheliei de lângă Brașov. Un armăsar negru, masiv, cu o pată albă
RO
019
Legat de un copac în inima pădurii. Când a apărut ursoaica, s-a întâmplat ceva înspăimântător
Andrei Munteanu avea patruzeci și șapte de ani și lucra ca pădurar în Rezervația Cheile Turzii de mai
RO
035
Când soțul meu a plecat pentru că fiul nostru s-a născut cu Down, l-am urât 18 ani. Aseară am găsit scrisoarea.
Timp de 18 ani, l-am numit laș pe Andrei pentru că și-a abandonat copilul. Apoi am desfăcut scrisoarea
RO
042
Cinci copii și un tată singur
Bărbatul acela singuratic a luptat să adopte cinci frați sub șapte ani înainte să fie despărțiți – judecătoarea
RO
0134
Cheia străină
În noaptea aia, secția de terapie intensivă a Spitalului Județean din Constanța mirosea a clor și a o
RO
025
Numele meu nu contează, povestea câinelui, da.
Pe Negură l-a adus bătrânul Ilie într-o seară ploioasă de noiembrie, acum aproape nouă ani.
RO
0100
Mă întorceam într-o joi seară, cu o zi mai devreme decât promisesem. Afară ploua mărunt și rece, un noiembrie cleios care pătrundea până la os. Urcasem scările în grabă, nerăbdătoare să scap de geamantanul ud și să mă cuibăresc lângă Vlad pe canapea. Îmi era atât de dor de casa noastră din Cluj, de mirosul de lemn și de cafea care mă liniștea întotdeauna.
Am descuiat ușa fără zgomot și am lăsat trolerul lângă cuier. Din living venea lumină caldă și un clinchet
RO
033
Ce mi-a șoptit băiatul
Aerul din holul Hotelului Marmorosch mirosea a cafea proaspătă și a parfum scump. Mă instalasem într-un
RO
0191
Sticla spartă în cramă
Când am intrat pe poarta cramei Deleanu, simțeam deja mirosul de strugori fermentați și de pământ ud.
RO
033
Povestea Micii Salvatoare
Ioana a văzut cum copilul ei, Matei, se stingea încet, zi după zi, în tăcerea apartamentului lor din