RO

Am șaizeci și nouă de ani și, în ziua în care am intrat în acel atelier de pe strada Lipscani din Brașov

„Scuipă imediat, Andrei, te omoară femeia asta!" Zgomotul scaunului tras brusc de Marta Ionescu

Brățara de plastic din Maternitatea Panait Sârbu Covorul roșu de la Opera Română mirosea a parfum scump

Sunt Ștefania Pârvu și port, de opt ani, o greutate pe care nimeni la masa de onoare n-o vede: picioarele

Fiul meu, Alin, are douăzeci și șase de ani. L-am crescut singură, la Pitești, după ce tatăl lui a plecat

Am cincizeci și opt de ani și timp de unsprezece ani, după ce am rămas singură, am învățat ce înseamnă

Ileana Dumitrescu intrase în lobby cu geanta ei de pânză ca în fiecare marți, fără să se grăbească.

Elena a lăsat geanta jos, lângă poartă, și a rămas nemișcată. Grivei ședea pe treapta de la verandă —

Mirela avea douăzeci și șase de ani și vindea covrigi cu susan și plăcinte cu brânză la o tonetă de lemn

Îmi imaginasem aleea aceea de o mie de ori în cele șase luni petrecute la Cincu. Betonul crăpat, gardul