RO
0135
Cheia străină
În noaptea aia, secția de terapie intensivă a Spitalului Județean din Constanța mirosea a clor și a o
RO
033
Numele meu nu contează, povestea câinelui, da.
Pe Negură l-a adus bătrânul Ilie într-o seară ploioasă de noiembrie, acum aproape nouă ani.
RO
0101
Mă întorceam într-o joi seară, cu o zi mai devreme decât promisesem. Afară ploua mărunt și rece, un noiembrie cleios care pătrundea până la os. Urcasem scările în grabă, nerăbdătoare să scap de geamantanul ud și să mă cuibăresc lângă Vlad pe canapea. Îmi era atât de dor de casa noastră din Cluj, de mirosul de lemn și de cafea care mă liniștea întotdeauna.
Am descuiat ușa fără zgomot și am lăsat trolerul lângă cuier. Din living venea lumină caldă și un clinchet
RO
036
Ce mi-a șoptit băiatul
Aerul din holul Hotelului Marmorosch mirosea a cafea proaspătă și a parfum scump. Mă instalasem într-un
RO
0192
Sticla spartă în cramă
Când am intrat pe poarta cramei Deleanu, simțeam deja mirosul de strugori fermentați și de pământ ud.
RO
034
Povestea Micii Salvatoare
Ioana a văzut cum copilul ei, Matei, se stingea încet, zi după zi, în tăcerea apartamentului lor din
RO
0230
Am descoperit ce făcea de fapt mama cu banii pe care i-o trimiteam în fiecare lună
N-am să uit niciodată seara aia de noiembrie. Ploua mocănește peste Brașov, iar eu stăteam în mașină
RO
013
Buchetul care mi-a schimbat viața
În fiecare dimineață, pe la cinci și jumătate, deschid chioșcul de flori din stația de tramvai de la
RO
01.9k.
Ceaiul din ceașca Anei nu se răcise încă atunci când soneria a răzbătut prin apartament, ascuțită și prelungă. Nu aștepta pe nimeni. Mai ales la ora asta, într-o dimineață de noiembrie cenușie ca o promisiune uitată.
Și-a șters mâinile de prosop, a traversat holul și s-a uitat prin vizor. Inima i s-a strâns scurt, doar
RO
0219
Nu mai știu unde se termină mama și unde începe soțul
— Ai dat două sute patruzeci și șapte de lei pe ghetuțele Anei? Ți-ai pierdut mințile? M-am întors atât